A APUS O STEA
"ADRIAN PĂUNESCU"
Aceeaşi floare
Iubito, pe prispă ţi-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflînd ai să poţi să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea ştiu,
Sînt un grădinar damblagiu.
Nu ştiu – trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vieţii vecine
Şi care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflînd ai să poţi să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea ştiu,
Sînt un grădinar damblagiu.
Nu ştiu – trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vieţii vecine
Şi care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.
Astăzila ora: 07,15 a apus o stea, o stea a copilăriei mele, o stea care m-a făut fericit, am copilărit cu "Cenaclul Flacăra", am dansat in sala de spectacol, am cântat odată cu el!
Poate, vă întrebaţi ce are pescuitul cu Folk-ul si Poezia?
Vă raspund, nimic! Dar am avut onoarea să-l cunosc personal pe ADRIAN PĂUNESCU unde credeţi?
Bineînţeles la un concurs de pescuit !
Era un om puternic, cu voce impunătoare, m-a făcut să tremur de emoţie, nu mi-am găsit cuvintele să-l întreb ce caută acolo! A surs blând şi mi-a răspuns la toate întrebările pe care vroiam să le aflu.
" Eu Adrian Păunescu iubesc natura şi tot ce este frumos, apa, soarele şi luna mi-au ţinut cununa, mă fac să mă simt copil" au fost ultimile cuvinte din interviu.
Cât despere pescuit, nu ştia mai nimic, îi plăcea să stea alături de prietenii dragi lui.
Şi întradevăr stătea pe malul lacului alături de alţi doi monştrii sacri, Ludovic Spiess(Dumnezeu să-l ierte) şi domn profesor Mircea Albulescu.
Aşa l-am cunoscut eu pe marele poet ADRIAN PĂUNESCU.
Batrinul cersetor
La coltul strazii e un cersetor
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste risul tuturor.
Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.
Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.
Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste risul tuturor.
Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.
Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.
Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
DUMNEZEU SĂ-L AIBA ÎN PAZĂ!
