Pesti africani TILAPIA DE NIL

TILAPIA DE NIL, sau Oreochromis niloticus, face parte tot din familia Perciformelor, avandu-si originile in Sudan, Africa de Sud, Congo si Liberia. Tilapia se mai regaseste si sub denumiri comerciale precum Pestele Mango sau Nilotica.
Tilapia este o specie cu o mare valoare economica, acesta fiind crescut in acvaculturi inca din vremea Egiptului Antic, stand marturie in acest sens scrierile hieroglifice, dar cel mai important lucru si care il face extrem de cunoscut este importanta lui in lumea crestina, deaorece acest peste este nimeni altul decat pestele Sfantului Petru in Sfanta Scriptura, fiind cel mai cunoscut si mancat peste din Tara Sfanta.
In zilele noastre, acesta este cultivat in acvaculturi moderne, dar intalnim foarte rar tipul salbatic de tilapia deoarece carnea inchisa la culoare a acestuia nu are un aspect dezirabil pentru consumatori, de aceea reputatia lui este una de peste daunator, sau trash fish. In schimb crescatorii de tilapia au dezvoltat o rasa hibrida cu carnea usoara cu fileuri extrem de gustoase si apreciate, unde se mai adauga si rentabilitatea unei cresteri foarte rapide.
Tilapia se mai face remarcat printr-o toleranta crescuta la temperaturi scazute. Curand a fost descoperit chiar si in mici rauri din Centrul Arkansasului, acest lucru provocand dezbateri pe tema unei noi probleme si anume, modul in care acesta ar putea afecta celalalte specii coabitante pe care le-ar putea duce la extinctie. In schimb exista o alta latura pozitiva a acestui peste deoarece tilapia se hraneste cu larve de tantari, astfel cercetatorii se gandesc in a-l folosi in combaterea malariei ce continua sa afecteze continentul african.

Pesti africani BIBANUL DE NIL

Biodiversitatea este covarsitoare si tocmai de aceea mi-am propus sa va prezint, ramanand evident in aria pescuitului, cateva specii de pesti africani remarcabile, pe care multi dintre noi ne-am dori sa-i provocam la un "duel" in carlig, dar dat fiind faptul ca aceste specii nu le gasim pe la noi, ma voi rezuma in a-i admira si a vi-i prezenta in cele ce urmeaza.
Incep seria cu un peste impresionant atat prin dimensiunile sale cat si prin voracitatea sa: Bibanul de Nil

Bibanul de Nil sau Lates Niloticus este o specie de apa dulce din familia Latidae, categoria Perciformelor. Este larg raspandit pe ecozona Afrotropica (Congo, Nil, senegal, Niger, Lacul Chad, Volta, Lacul Turcana si alte bazine curgatoare) dar si in zone precum Egiptul, respectiv Lacul Maryut. Este cunoscut si sub alte denumiri cum ar fi Snook African, Capitaine sau Bibanul de Victoria, o denumire incorecta dealtfel deoarece el nu isi are originile in Lacul Victoria.
Bibanul de Nil se remarca printr-o culoare argintie, cu accente albastre si are ochii de un negru distinctiv, incercuit de un galben stralucitor. Este unul dintre cei mai mari pesti de apa dulce, atingand chiar si 2 metri si o greutate de 200 de kg! (ar trebui sa-i cultivam la noi, poate scapam tara de foame!;) ). Pestele este considerat matur in momentul in care atinge o lungime de 121-137 cm.
Bibanul de Nil ocupa toate habitatele lacurilor cu concentratii suficiente de oxigen, pe cand puietul este restrictionat in ape mai putin adanci, aproape de maluri.
Un pradator de temut, ce domina imprejurimile, bibanul de Nil se hraneste cu pesti (inclusiv cei din propria-i specie), crustacee si insecte. Puietul se rezuma la zooplancton. Este considerat una dintre cele 100 de specii invazive iar in Australia este pedepsita detinerea unui exemplar viu deoarece concureaza direct cu specia nativa Barramundi, care nu ajunge la marimea bibanului de Nil.
Totusi, aceasta specie are o mare importanta comerciala ca si peste de consum si este extrem de popular in concursurile de pescuit la rapitor pentru ca ataca momelile artificiale. Bibanul de Nil mai este crescut si in acvaculturi.

Pastrav Fantanel (Salvelinus Fontinalis)

Spre deosebire de pastravul indigen, se identifica usor prin coloratia corpului sau vie brun-verzuie, zebrata, deschisa; pe spate cu puncte numeroase, mici, rosii-portocalii sau rosii aprinse incercuite cu inele albastre. Inotatoarele sunt rosiatice, tighelate pe margine cu o panglicuta alba de care se leaga, lipit, o alta neagra. Este considerat cel mai frumos peste al apelor nostre.
Intreaga lui infatisare, de curatenie si eleganta, cere o apa foarte limpede si rece. Agitat mereu, cutreiera suprafata domeniului de cristal a apei in cautarea hranei. Mai indraznet decat fratele sau, pastravul indigen, nu-si cauta ascunzisuri. Din fiintele acvatice ii cad prada larvele de insecte, viermii, melcii etc. Traind in zona superioara a paraului de munte cat mai aproape de izvoare, unde este stapan, se reproduce in toamna, incepand in octombrie si pana in decembrie. Fata de pastravul indigen, creste mai repede, atingand la varsta de o vara 6-15 cm si o greutate de 20-25 g, la doua veri 15-20 cm si o greutate de 100-160 g iar la trei veri 20-25 cm, exceptional 45 cm si o greutate de 160-375 g sau respectiv pentru aceeasi varsta exceptional 250-50 g.
Se poate creste si in amenajari piscicole (crescatorii), cu mari eforturi fiind foarte sensibil la boli.
Se pescuieste asemanator cu pastravul indigen.
Lungimea minima admisa a pastravului ce poate fi retinut dupa capturare este de 20 cm.
Postat de:
http://www.pescarulamator.ro/pastrav_fantanel.htm

PASTRAV CURCUBEU (Salmo iridaeus girderi)

Face parte din familia Salmonide, avand denumirea populara de curcubeu sau venetic.
Raspandire pe glob: In raurile din Europa si din vestul S.U.A.
Raspandire in Romania: In apele de munte (Valea Stanii, Teleajan, Valea Azugii, Trotus, Somesul Rece).
Caracteristici principale:
Dimensiuni: asemanatoare cu ale pastravului indigen de rau.
Aspect: Corpul este ca un fus turtit lateral, cu solzii mai mari decat la pastravul indigen. Spinarea este gri - albastruie, flancurile arginii si burta alba. Pe corp are pete mici, cafenii, incercuite cu alb. Pe flancuri se intinde cate o dunga roscat-sidefie cu nuante in culorile curcubeului.
Mod de viata: Este mai putin pretentius decat pastravul indigen in privinta calitatii apei, acest pastrav pare adaptat apelor ceva mai opace; linia laterala bine dezvoltata dovedeste ca poate vana excelent in orice conditii de visibilitate, avantaj pentru pescari, care profita de o apa putin tulbure pentru a prinde curcubeu.
Se hraneste cu: insecte, crustacee, pesti mici.
Pescuitul sportiv: Este permis numai cu momeli artificiale la toate salmonidele. Se practica pescuitul cu lanseta cu lingurita rotativa mica argintie sau aurie. Cea mai pasionanta metoda este cea cu musca artificiala, care cere o mare la alegere si aruncare.
Valoare gastronomica: Carne foarte gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 25 cm.
Publicat de:
http://www.zooland.ro/Pastravul_indigen_sau_Salmo_trutta_fario-4933.html

Pastravul indigen sau Salmo trutta fario

Pastravul indigen sau Salmo trutta fario face parte din familia salmonide. Denumire populara este pastrav de munte, pastrau, pastrug, patatul. Raspandire pe glob: In toate apele din zona de munte ale Europei. Raspandire in Romania: In toate raurile de munte, in cateva lacuri naturale (Rosu, Calcescu, Balea, Ana), lacurile de baraj populate.
Caracteristici principale: Se intalneste si in rauri. Lungime 23 cm Greutate 150g (exceptional 700 - 800g ).
In lacuri: Lungime 23 cm (exceptional 70 cm ) Greutate 150g (exceptional 5kg ).
Are corp zvelt musculos, gura mare cu dinti ascutiti, solzi mici. Coloritul indigenului, surprinzator de placut,variaza in functie de conditiile locului, de naturafundului apei, de flora submersa, limpezimea apei, si luminozitatea albiei. La prima vedere culorile predomonante sunt brun-masliniul pe spate, coborand in grade spre alb-murdar pe flancuri si pantec, stropit de o puzderie de pete, aproape negre, intre care clipesc stelute cu alb-galbui. Daca in albiile pietroase, scaldate de lumina, paleta de culori trece de la verde-masliniu spre auriu, in zonele adanci si umbrite pastravul are straie inchise, batand spre brun negricios pe spate.
Mod de viata: Traieste in zona superioara a apelor curgatoare, fiind o specie iubitoare de ape limpezi, bogate in oxigen dizolvat, apa a caraor temperatuta nu depaseste 18°C, nici in perioadele cele mai calde. Il intalnim in raurile de munte de la cateva sute de metrii pana peste 2000m. In mod natural, locul de panda si vanatoare nu se schimba decat in perioadele de viituri, cand pastravii sunt purtati la vale de forta curentului, ori toamna, cand are loc bataia si pestii cauta locurile mai ferite, cu apa limpede si fund nisipos sau acoperite cu pietris fin.
Se hraneste cu: insecte, crustacee, pesti mici (chiar si propriile progenituri).
Pescuitul sportiv: Este permis numai cu momeli artificiale la toate salmonidele. Se practica pescuitul cu lanseta cu lingurita rotativa mica argintie sau aurie. Cea mai pasionanta metoda este cea cu mucsa artificiala, care cere o mare la alegere si aruncare.
Valoare gastronomica: Este considerat a fi printre cei mai gustosi pesti.Dimensiunea minima legala: 20 cm
Publicat de:
http://www.zooland.ro/Pastravul_indigen_sau_Salmo_trutta_fario-4933.html